Dubla tragedie aviatică din seara de 2 martie confirmă, în egală măsură, competența și dotarea ”de excepție” a Armatei Române. Cu MiG-urile sovietice, fabricate în anii 60, care cad unul după altul, cu alte aeronave second-hand și cu elicoptere aflate mereu ”în curs de modernizare” probabil că militarii români se simt jenați că fac parte din NATO. Dar nu numai despre asta este vorba.
”O aeronavă MiG 21 LanceR care plecase din Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu, pentru a executa o misiune de patrulare aeriană deasupra Dobrogei, a pierdut legătura radio cu turnul de control miercuri seară, iar la ora 20:03 a dispărut de pe radar într-o zonă cuprinsă între localitățile Cogealac si Gura Dobrogei”, a fost comunicatul inițial al Ministerului Apărării Naționale.
Iar decizia imediată, care s-a dovedit total neinspirată, a fost să fie trimis, de urgență, un elicopter militar tip IAR 330 – Puma în misiune de căutare-salvare a pilotului aeronavei MiG 21 LanceR. Condițiile meteo erau absolut nefavorabile (burniță și ceață, ideale pentru formarea givrajului), elicopterul a pierdut legătura radio cu baza la ora 20.44 şi s-a prăbuşit în zona localității Gura Dobrogei, județul Constanța, la aproximativ 11 km de aerodrom. Așadar, ”de urgență” înseamnă aproape 40 de minute (elicopterul abia plecase din bază când s-a prăbușit), timp în care un autovehicul ar fi putut ajunge la locul accidentului, în siguranță. Oricum nu mai era nimeni de salvat, pilotul avionului murise. Așa, printr-o decizie pe care nu și-a asumat-o nimeni, au mai murit 7 oameni. Iar ministerul revine cu date despre ei și cu mențiunea: ”Ministrul Apărării Naţionale și șeful Statului Major al Apărării îşi exprimă profundul regret pentru tragicul eveniment şi sunt alături de familiile militarilor decedați. Joi, 3 martie, în toate unităţile militare din ţară şi în cele dislocate în afara teritoriului naţional vor fi organizate ceremonii militare şi religioase de comemorare pentru militarii căzuți la datorie”.
A început o anchetă, pentru accident de muncă și, dincolo de momentele de reculegere, o tăcere adâncă. N-am văzut nicio demisie prin care să fie asumat managmentul defectuos al acțiunii. N-am văzut pe nimeni să se simtă vinovat pentru cei 11 copii orfani și pentru cele 7 vieți care s-au frânt degeaba, în contradicție totală cu principiul ”viața salvatorului este mai presus decât viața victimei”. Cine a făcut analiza riscului unei astfel de operațiuni de salvare și cum a analizat de a decis să trimită 7 oameni să zboare noaptea, pe o vreme nefavorabilă, când trecuseră deja 40 de minute de la accident? Avionul a căzut între două localități, situate la un kilometru distanță. Chiar nu se găsea o posibilitate să ajungă cineva cu o mașină acolo să vadă care este starea pilotului?
Evident, acum ancheta este în curs, (i)responsabilii pot invoca cercetarea penală până la finalizarea căreia ”nu se pot lua alte măsuri”, timpul va trece, și probabil ”specialiștii” vor rămâne în continuare în sistem, după modelul deja consacrat. Condiții în care MApN poate să-și deschidă, liniștit, un Departament de condoleanțe, unde să-i promoveze pe cei care au demonstrat deja că știu să facă o analiză de risc și să ia decizii care n-au nicio legătură cu siguranța salvatorului.
Cristina Mircea
Principiul pe care a cazut elicopterul SMURD in Republica Moldova care a zburat pe vreme nefavorabilă sa transporte o femeie de 90 de ani( cu pile evident). Sa trimiti elicopterul de salvare la câțiva km înseamnă doar prostie, nu era niciun relief inaccesibil, un varf de munte aflat la sute de km. Nu va raspunde nimeni, asa sunt procedurile: idioate!