Introducere: De aproape 2 ani, viața noastră se desfășoară între informările oficiale Covid, diverse strategii (care mai de care mai ineficiente) de a învinge pandemia, măști, dezinfectant, vaccin, teste, restricții, ședințe, măsuri – toate luate în numele ”binelui”. Forfota asta a raportărilor și a hotărârilor comitetelor pentru situații de urgență, toată lupta din spitale, poate singura reală, dar cu multiple victime colaterale, te face să crezi că există o preocupare reală și competentă, la nivel general, pentru stoparea pandemiei. Ajungi să percepi un efect miraculos al virusului: Statul Român s-a trezit din lunga lui nepăsare față de cetățean!
Cuprins – caz real: Student în Iași, singur într-un apartament închiriat. Genul conștiincios și responsabil. Nu s-a putut vaccina, din cauza unei alergii care răbufnește periodic. Poartă mască, iese puțin, face tratament pentru alergie. Se trezește cu febră (39,3), dureri în gât, lipsă de energie, plin de erupții pe tot corpul. O fi alergia? O fi (și) Covid? Face un test rapid, neavând certitudinea că a atins cu bețișorul de recoltare exact punctul care trebuie.Testul e negativ. Sună la 112, explică situația. I se spune că ambulanța vine numai dacă vrea să meargă la spital. Altfel, să ia legătura cu medicul de familie. Să meargă la spital? Nu era cumva o politică națională de vaccinare și de tratare a cazurilor de gravitate medie la domiciliu tocmai pentru a nu aglomera spitalele? Negativ, nesigur, cu febră mare, sună medicul de familie. Care e la Piatra-Neamț, nu are nicio legătură cu DSP Iași, dar caută pe site și găsește o secțiune destinată celor care provin din alte localități. Studentul completează formularul și primește la final un mesaj, probabil automat, că din acel moment, având simptome Covid, nu mai are voie să părăsească domiciliul. Este ora 14,30. Timpul începe să capete alte dimensiuni. Întrebările, la fel. Să ia ceva pentru febră? Dar dacă vine ambulanța și i se va face un consult și trebuie consemnate datele care să descrie starea? Mai bine mai așteaptă! Și orele trec, și se face seară/noapte, telefonul nu sună și înțelege că, de fapt, e pe cont propriu. Nu vine nimeni! Sună un prieten, care-i lasă la ușă o plasă cu medicamente (recomandate de un medic pe care-l știe) și un alt test. La doar câteva ore distanță, al doilea test iese pozitiv. Deci e Covid! Începe să ia pastilele, febra scade ușor. Parcă e mai bine!
Concluzii: În raportările de mâine, 9 februarie, sigur cazul de la Iași va apărea undeva printre cifrele consemnate exact, de un funcționar care merită plătit pentru această activitate. În fapt, absolut nimănui nu-i pasă dacă acel tânăr, cu probleme de imunitate pe fondul alergic existent, este bine, se tratează acasă sau trebuie spitalizat. De vreme ce raportarea s-a făcut, misiunea este îndeplinită! El mai contează, probabil peste vreo 10 zile (li s-a întâmplat deja multora, din toate zonele țării), când un alt funcționar, stresat de atâtea anchete epidemiologice, îl va suna 30 de secunde să-l întrebe dacă locuiește cu cineva. Nu că ar fi important dacă s-a tratat și dacă este recuperat, dar un nou contact trebuie introdus numaidecât în baza de date, pentru raportările oficiale de mâine.
Cristina Mircea
Realitatea acestor zile a lăsat și va lăsa în continuarea întrebări care nu au un răspuns… Un lucru ar fi de precizat, un test efectuat individual care iese pozitiv nu are valoare în fata autorităților, atât timp cât nu e încărcat în platforma electronica. Deci la cum s-au întâmplat lucrurile nici măcar în statistici nu este loc de aceast tânăr infectat cu Covid.
Probabil va conta și în statistici dacă raportează al doilea test și trimite o poză, că așa se procedează acum, dar față de indiferența cu care a fost tratat, statistica e chiar neînsemnată.