Casa memorială Mihai Eminescu de la Ipotești, situată relativ aproape de județul Neamț, este un loc în care trebuie să ajungă fiecare român care vrea să experimenteze senzația de a călca pe urmele poetului. Oarecum tematic, am ales traseul prin comuna Vorona – locul de baștină al părinților Ralucăi Iurașcu (mama lui Emiescu) și prin Botoșani – locul nașterii lui Mihai Eminescu. Centrul municipiului merită văzut măcar din goana mașinii, pentru că păstrează un mănunchi de istorie: 60 de clădiri vechi, nu toate restaurate, dar în picioare. Este singurul ansamblu arhitectural de acest tip din judeţele Moldovei.
“Este singurul oraş din Moldova care a păstrat Centrul istoric nealterat. E un sit de arhitectură, o zonă unică, ce ilustrează o realitate de la graniţa epocii moderne cu epoca contemporană”, afirmă istoricul Gheorghe Median, citat de presa locală.
- 7 trepte, Luceafărul, cristelnița și teiul
Ipoteștiul vibrează în jurul lui Eminescu. Casa în care a copilărit poetul este deschisă tot timpul anului și vizitată de mii de oameni, care vin de la Slobozia, Constanța, Tulcea, din Maramureș, din Transilvania. Localnicii sunt obișnuiți cu turiștii și se opresc din orice numai să le explice, coboară din mașini și îi îndrumă, sunt deschiși, frumoși și încântați de oameni noi.
Custodele muzeului prezintă,în rezumat, istoria casei, dar mereu are disponibilitatea de răspunde oricăror întrebări: ”Aici este casa în care a copilărit poetul. Mihai Eminescu s-a născut la Botoșani, a venit la Ipotești când avea vârsta de 5 anișori, și aici vedeți camera părinților, camera fetelor și biroul tatălui, care era căminar. Băieții dormeau separat, în locul în care este amfiteatrul acum. Acolo mai era o casă cu 3 camere: camera băieților, bucătăria și cancelaria tatălui, pe care noi am mutat-o aici. Câteva din obiecte sunt ale familiei: masa cu scaune, biroul tatălui, două dulapuri din lemn de trandafir și lada de zestre care a fost a mamei, primită ca dar de nuntă de la părinții ei Paraschiva și Vasile Iurașcu boieri din Vorona, județul Botoșani. Lada este lucrată manual la Florența, în Italia, și are două utilizări – bancă de șezut și ladă de zestre. Celelalte obiecte sunt din aceeași perioadă, dar nu au aparținut familiei. Familia a avut 11 copii – 4 fete și 7 băieți, Mihai s-a născut al șaptelea, monumentul de afară reprezintă cele 7 trepte, până la venirea lui pe lume”. Monumentul ”de afară” are un ochi deasupra celor 7 trepte. Simbolizează Luceafărul.
Amfiteatrul din curte este un loc pentru evenimentele de peste an – zilele de 15 ianuarie și 15 iunie, festivaluri folk pe versuri eminesciene, taberele pentru copii. Poate ar fi fost de preferat lemnul scaunelor din plastic.
Bisericuța familiei Eminovici este aproape sufocată de biserica satului, (ridicată în 1939, cu hramul Mihail și Gavriil), dar păstrează cristelnița în care a fost botezat poetul (adusă de la Botoșani) și o copie a măștii lui mortuare, alături de obiecte bisericești foarte vechi și icoanele originale, unele restaurate. Separate discret de cimitirul satului, în spatele bisericii noi, se află mormintele părinților lui Eminescu și cel în care odihnesc Nicolae și Iorgu, doi dintre frații săi. La moartea mamei sale, poetul a plantat un tei care a crescut foarte înalt, a devenit un pericol și au venit pompierii să-l toaleteze. Au fost destul de drastici, dar teiul nu s-a lăsat, a făcut lăstari și anul trecut a înflorit.
În apropierea cimitirului se află Casa Papadopol – acum muzeu etnografic – locuința ultimilor proprietari ai moșiei de la Ipotești. Doctorul Papadopol a fost acuzat că, în vara anului 1924, a dărâmat casa familiei Eminovici, care era foarte șubredă după ani de nefolosință. Casa a fost reconstruită în același loc, iar în 1940 a fost inaugurat primul muzeu memorial, care nu respecta originalul. Așadar, casa-muzeu a fost dărâmată, reconstruită conform planului original și inaugurată în 1979.
Gestul doctorului Papadopol a fost criticat aspru și considerat o crimă culturală. “Casa lui Eminescu a fost distrusă de un om care vedea în ea nişte bârne şi nişte cărămizi (prin goliciunea sufletului său nu putea vedea decât goliciune). Pentru noi această casă era un altar, era o biserică”, se arată în protestul studenţilor botoşăneni din 1924.
- Lacul cu nuferi și Observatorul
O zi la Ipotești nu este completă fără o drumeție la Lacul cu nuferi, situat la 4 kilometri de Ipotești, și la observatorul din pădurea Baisa. Drumul spre lac (mai puțin de un kilometru de la locul de parcare) este o alee, în trepte, străjuită de bănci, stâlpi de iluminat și panouri cu versuri de Eminescu. Indiferent de anotimp, oamenii vizitează acest loc de liniște, unde se spune că poetul scria, inspirat de frumusețea pură a naturii. Cu siguranță că vara, explozia de nuferi albi și galbeni creează o splendidă imagine, dar nici iarna, când e complet înghețat, lacul nu este lipsit de un farmec aparte. De la coada lacului, pe două trasee marcate (unul mai facil) se ajunge la Observator, o construcție metalică realizată în 1989. Are 87 de trepte – numărul poeziilor lui Mihai Eminescu, publicate în timpul vieții. De pe cea mai înaltă platformă a observatorului se pot vedea împrejurimile evocate de poet (”Fiind băiet păduri cutreieram), dar și munții de pe malul Prutului.
Cristina Mircea
N.B. Iar pentru ca experiența unei zile la Ipotești să se încheie reușit, urmați sfaturile localnicilor și mergeți să mâncați la Popasul Cucorăni. Nu veți avea niciun motiv să regretați.
