Unul dintre cele mai controversate subiecte legate de Serviciul Județean de Ambulanță Neamț este cel al angajărilor. La fiecare anunț, indiferent că este vorba despre un post de ambulanțier sau unul de asistent (medicii nu se prea prezintă la concursuri) sunt foarte multe comentarii pe rețelele de socializare despre suma cu care trebuie să ”cotizezi”. Alte discuții se referă la salarii, la sporuri, la avantaje în general, deși munca într-un astfel de serviciu de urgență nu este tocmai ușoară și nici lipsită de riscuri. Am abordat aceste subiecte, cu întrebări directe, în ideea obținerii unor răspunsuri necesare, cu managerul SJA Neamț, dr. Dorice Albu.
– De ce credeți că, în antiteză cu ideea de salvator de vieți, există un curent de opinie defavorabil în privința Ambulanței?
– Nu este numai în privința ambulanței, ci în privința întregului sistem sanitar. A contat și pandemia – o perioadă foarte grea pentru unii dintre noi. Au fost oameni care au rămas fără serviciu, au fost restricții, nu puteau ieși din casă, nu puteau să-și ia medicamente, la un moment dat nu se găseau nici vitamine în farmacii, și atunci bănuiesc că s-a creat o frustrare. Eu zic că de aici a plecat. Dar cert este, puteți întreba orice angajat de la Ambulanță, că dacă i-am învățat ceva, le-am spus mereu: ochii și pacientul, aveți grijă de pacienți, aveți grijă cum îi îngrijiți, aveți grijă cum vorbiți!
– Care este cea mai mare mulțumirea a dumneavoastră ca manager?
– Faptul că am trecut cu bine prin această pandemie, pentru că în perioada de început când toată lumea era speriată și stătea încuiată în casă ambulanța era la cazuri, pe teren. Și dacă acum suntem denigrați, să nu uităm că Ambulanța a fost una dintre puținele instituții pregătite. Când alte instituții nu aveau un combinezon, ambulanța avea, când alte instituții nu aveau măști de protecție, ambulanța avea, când alte instituții nu aveau oxigen, ambulanța avea, dar despre asta nu s-a scris. Ba mai mult, una din mulțumirile cele mai mari a fost că la început de pandemie când la unele servicii de ambulanță din țară se înregistrau decese în mijlocul angajaților, la Neamț nu a fost vorba despre așa ceva. Am avut doar îmbolnăviri și foarte puține. Din peste 400 de angajați să ai sub 20 de îmbolnăviri, asta spune multe, pentru cine vrea să vadă.
– Care sunt cele mai mari probleme cu care vă confruntați acum când pandemia, să zicem, poate mai are un val și aproape a trecut?
– Nu știu dacă a trecut. Oricum populația nu mai este așa speriată, în timp probabil s-a educat, dar și personalul privește altfel situația. La început, când se umbla cu izoleta, la fiecare schimb de tură, zi și noapte aici am fost. Îmbracă-te, dezbracă-te, combinezoane, măști, viziere și așa mai departe. Mă doare foarte tare că la ultimul accident, când ambulanța mergea spre Iași cu un pacient intubat, am văzut unele comentarii foarte răutăcioase, inclusiv unele de genul ”așa vă trebuie, că ați cărat pacienți Covid”. Iar eu, ca medic, vă spun că indiferent dacă era pacient Covid sau non-Covid a fost resuscitat la fel. Sincer vă spun în ceea ce privește personalul: sunt oameni cărora n-aș putea niciodată să le mulțumesc suficient. În momentul în care am pus mâna pe telefon și am spus că este incendiu la spital și i-am chemat de acasă, nimeni n-a spus nu. Am încolonat 14 mașini în curte, crezând că este nevoie de transferuri. În orice moment s-ar întâmpla ceva, indiferent unde ar fi, oamenii vin, fără niciun fel de comentariu.
– Apropo de personal, un alt curent de opinie județean se referă la suspiciunea de corupție, în sensul că toată lumea care vine să se angajeze la ambulanță trebuie să se prezinte cu plicul. De unde a pornit și cât de reală este?
– Problema asta este la toate unitățile de stat, nu vorbim numai de Ambulanță. Este adevărat că în timpul pandemiei Ministerul Sănătății a suplimentat posturile la fiecare serviciu de ambulanță și la fiecare spital, mă refer la acele posturi pe durată determinată, dar care nu puteau fi ocupate fără îndeplinirea unor condiții. Unii nu le îndeplineau și chiar au venit și au făcut panaramă, că ei conduc mașina de 20 de ani. Dar era vorba despre vechimea ca șofer, nu despre cât timp a trecut de când a luat permisul dar n-a condus.
* ”Nu am nicio implicare și nicio susținere politică”
– Și de unde a pornit totuși mitul celor 5000 de euro. Acum am văzut că ați scos la concurs un post de ambulanțier la Roman și comentariile pe Facebook sunt să nu mai dați anunțul, pentru că deja se știe că nu-l poate ocupa decât cineva care vine cu 5.000 de euro.
– Eu nu pot să știu nici de unde au ieșit discuțiile, nici de ce se vorbește despre suma asta. Eu v-am spus: discuții din astea sunt și la spital. N-ați văzut?
– Ba da. Tocmai de aceea nu înțeleg. S-a întâmplat vreodată? Aveți vreun semnal că cineva de aici ia șpagă?
– Nu! Clar nu! Eu bănuiesc că sunt persoane care ori au venit și li s-a respins dosarul pentru că nu au îndeplinit condițiile, ori sunt rude de-ale lor. Așa se spune și despre medicii din spital că trebuie să te duci la ei cu plicul și chiar bag mâna în foc pentru colegi de-ai mei din spital, la care nu poate fi vorba despre așa ceva.
– În egală măsură, anchetele de la ortopedie – cel mai recent exemplu – au demonstrat că poate fi vorba și despre așa ceva.
– Nu e problema mea, adică eu merg pe premisa că gura târgului n-o poți opri și atunci dacă cineva are dovezi clare în sensul ăsta, nu are decât să meargă să facă sesizare la poliție, nu am nicio problemă. Eu nu pot să nu mai fac angajări pentru că sunt aceste comentarii pe piață. Ba mai mult de atât, eu nici nu fac parte din comisii de câît dacă este vorba despre un post de medic. Noi facem și recoltări pe teren, cu ambulanțier și asistentă. Mașinile care sunt pentru urgență, rămân pentru urgență, adică eu n-am luat de acolo ca să trimit la recoltări sau la cazurile Covid. Și atunci am suplimentat. Adică ministerul îmi dă posturi suplimentare și eu nu le ocup pentru că sunt discuțiile pe piață? Pe mine mă interesează ca atunci când vine solicitarea să am și autosanitară și echipajil și să trimit să rezolv cazul.
– Și le aveți?
– Achiziția de ambulanțe o face Ministerul Sănătății., după care se cer note de fundamentare din teren și se împart. Să fiu acuzată că nu am mai cumpărat mașini e pe lângă subiect. aș vrea să țină de mine, dar nu ține. Avem 64 de ambulanțe, unele cu peste un milion de kilometri la bord, care nu îndeplinesc condițiile de casare și trebuie menținute funcționale. Avem noroc de o colaborare foarte bună cu service-ul și încă mai merg, le folosim la externări.
– Sunteți manager interimar din 2013 și faptul că vi s-a prelungit constant mandatul a fost un alt prilej de suspiciune, și anume că sunteți susținută politic. Aveți vreo simpatie politică?
– Nu, nicidecum. Toți managerii din țară sunt interimari, pentru că examenul de manager se dă odată pentru toate serviciile județene și, dacă nu se organizează, toți suntem interimari. Nu am nicio implicare și nicio susținere politică.
- ”Discuțiile din spațiul public, nu mă interesează”
– Un alt subiect discutat este salariul dumneavostră, dar și discrepanța dintre venitul dumneavostră și celelalte salarii de la Ambulanță.
– Diferență mare nu este, vă spun și de ce. Salariul meu, care este de 27.000 lunar, rezultă din activitatea medicală, pentru că eu fac foarte multe gărzi, plus salariul de manager. Pe stația centrală, la Piatra-Neamț, eu am 3 medici, cu care acopăr turele 24 de ore din 24. Ei câștigă în jur de 24-25.000. Dacă luați și calculați salariul de medic, plus salariul de manager 27.000 și un salariu doar de medic de 24.000, comparați și dumneavoastră. Grila de salarizare n-o face Ambulanța Neamț. Este un efort foarte mare ca să ajungi medic, iar la noi este foarte greu. Noaptea să mergi la un accident rutier, la minus câteva grade, este foarte greu, dar asta nu vede nimeni. Și nu te duci și-l smucești de sub mașină și ai plecat. Vine descarcerarea, durează până îl scoate, îl stabilizezi și după aia pleci la UPU, nu e chiar foarte simplu. Cele mai grele cazuri sunt cele cu copii. Pentru că atunci când găsești un copil în stop cardio-respirator, de exemplu dintr-un accident și părinții sunt conștienți și te imploră să faci ceva să salvezi copilul, ți se rupe inima. Dar sunt și satisfacții. Când reușești să salvezi un om în comă, cum abia am avut un caz cu o bătrână de 80 de ani lovită de mașină, chiar te bucuri.
– Rațiunea dumneavostră de a fi șef al unui serviciu de urgență bănuiesc că este net diferită de o altă percepție publică și anume că ați venit aici să faceți afaceri și să vă îmbogățiți.
– Dar n-ai ce afaceri să faci, pentru că majoritatea contractelor sunt la nivel național și pentru ambulanțe, și pentru motorină, adică nu mai este cum era odată când fiecare făcea achiziția la nivel local. Vine adresă frumos de la minister și suntem informați că este contract pentru combustibil cu Petrom. Simplu. A fost contract și cu Lukoil. Nu ține deloc decizia de noi.
– Celor care discută negativ despre persoana dumneavostră sau despre serviciul pe care îl conduceți ce le-ați spune?
– Nu am nimic să le reproșez. Eu vreau doar să le mulțumesc oamenilor cu care lucrez, care îmi sunt foarte dragi. Mereu îi întreb în dispecerat dacă au lăsat pacientul bine, pe mine asta mă interesează. Discuțiile din spațiul public, nu mă interesează. Sunt organe de control Curtea de conturi, Ministerul Sănătății, Poliție, DNA, toate abilitate să ceară documente și să verifice.
– Ați avut vreo verificare amănunțită de când sunteți manager, vizavi de angajări?
– Nenumărate și toate dosarele au fost clasate. Cred că au fost peste 15 cercetări făcute de Poliție, am fost și la DNA, nu s-a confirmat nimic. Și toate anchetele au fost pe suspiciuni la angajări.
– Dar vi s-a întâmplat și reversul medaliei? Să vă sune cineva și să vă mulțumească frumos?
– Da, a fost un accident cu un motociclist la Pângărați. El era din Bacău, întâmplarea a fost că eram eu de gardă. Și a venit după vreo doi ani aici și s-a interesat, era cu un buchet de flori în mână și m-a întrebat ce echipaj a fost de serviciu în ziua accidentului lui. Și eu obișnuită cu reclamații l-am întrebat dacă s-a întâmplat ceva atunci, dacă are ceva de reproșat și el a spus că vrea să mulțumească echipajului că i-a salvat viața. Și am mai avut o persoană cu stop cardio-respirator resuscitat și, după ce s-a întors de la Iași, a venit și a mulțumit. Chiar e mare lucru. Dar se întâmplă rar.
A consemnat Cristina Mircea
