Cunoscut drept autointitulat ”avertizor public” din cadrul Poliției Locale Piatra-Neamț. Toader Pîrțog a fost învins în instanță de șeful lui, pe care l-a denigrat de câte ori a avut ocazia, l-a acuzat de diverse abuzuri și l-a reclamat, constant, la tot felul de instituții. Sătul de această hărțuire, care datează din 2014, Eugen Pancu a făcut o acțiune în instanță și a solicitat daune morale de la subordonatul său.
”Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul Pancu Eugen, în contradictoriu cu pârâtul Pîrţog Ioan Toader, având ca obiect daune delictuale. Constată caracterul ilicit al faptelor pârâtului prin care acesta a adus atingere onoarei şi reputaţiei reclamantului. Obligă pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 4.000 lei, cu titlu de daune morale şi să publice prezenta hotărâre într-un ziar de circulaţie locală, pe cheltuială proprie. Respinge în rest acţiunea civilă. Obligă pârâtul la plata sumei de 1920 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată”, a decis Judecătoria Piatra-Neamț.
Hotărârea a fost atacată la tribunal, dar Toader Pîrțog n-a reușit să convingă instanța nici de această dată, deși și-a explicat ieșirile publice prin dreptul la exprimare, iar reclamațiile, prin dreptul de a formula petiții și sesizări. Tribunalul Neamț a constatat, însă, că ambele drepturi au fost cu mult depășite: ”Fără a nega sarcinile, îndatoririle și riscurile inerente exercitării unei funcții publice de conducere, trebuie observat că, începând cu anul 2014, intimatul reclamat (Eugen Pancu, n.r.) ”dă cu subsemnatul” la organele de poliție, la procuror, la organele ierarhic superioare de cel puțin 3-4 ori pe an, alteori și mai des, întrucât apelantul pârât (Toader Ioan Pârțog n.r) și-a creat o îndeletnicire în a sesiza organele de anchetă referitor la persoana intimatului reclamant cu unele din cele mai grave acuzații care au vizat infracțiuni de fals, abuz în serviciu, corupție, abuz în virtutea funcției, abuzuri cu privire la angajările din cadrul instituției. Important de subliniat este faptul că toate plângerile au fost finalizate prin soluții de clasare întrucât faptele nu există, sens în care este pe deplin dovedită condiția relei credințe în sarcina pârâtului (…) În legătură cu modul de exprimare al pârâtului, instanța a reținut că, atât în dreptul intern, cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la liberă exprimare nu este unul absolut, ci este o libertate care poate conține anumite limitări, fiind cert că o societate democratică nu poate permite o libertate absolută a cuvântului. Majoritatea situațiilor în care se pune în discuție restrângerea libertății de exprimare privesc ipoteza în care aceasta operează în scopul protejării drepturilor și libertăților altuia. În măsura în care o persoană exprimă anumite judecăți de valoare, prin exprimarea opiniei asupra calităților profesionale, morale și personale ale altuia, acesteia nu i se impune să facă proba verității celor afirmate. Totuși, de aici nu se poate deduce o libertate absolută de a formula judecăți de valoare, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului permițând sancționarea unor astfel de judecăți atunci când sunt pur injurioase ori atunci când nu au o bază factuală suficientă. În speță, instanța a reținut că pârâtul a formulat la adresa reclamantului anumite judecăți de valoare denigratoare, exprimarea folosită, prin adresarea unor termeni și expresii precum ”directorul Poliției Locale încurajează consumul de băuturi alcoolice”, ”ilegalitățile de la Poliția Locală”, ”dosare penale făcute la comandă unor angajați”, neputând fi considerată ca permisă sau justificată și intrând în conflict cu dreptul reclamantului la imagine, având în vedere calitatea acestuia de director executiv al Poliției Locale Piatra-Neamț. Cuvintele respective nu reprezintă calificări sau judecăți de valoare admisibile în spațiul public, ci expresii denigratoare, care nu erau necesare și utile pentru a exprima o opinie, fie ea și negativă la adresa reclamantului. Folosirea unor asemenea cuvinte pentru a caracteriza persoana reclamantului sau activitatea acestuia depășește limitele unei polemici publice și este de natură să afecteze reputația, onoarea, imaginea publică și demnitatea reclamantului, fiind făcute cu scopul de a-l discredita pe acesta”
În consecință, apelul declarat de Pîrţog Ioan-Toader împotriva sentinţei Judecătoriei Piatra-Neamţ a fost respins, iar polițistul local a fost obligat să-i mai plătească șefului său încă 1500 lei cheltuieli de judecată. Hotărârea Tribunalului Neamț poate fi atacată la Curtea de Apel Bacău, ultima instanță care mai poate decide asupra cauzei, dar șansela ca Pîrțog să obțină o altfel de soluție sunt minime spre deloc. Iar argumentele judecătorilor ar trebui luate în considerare de cei care încă n-au înțeles că se pot exprima civilizat și când vor să critice, inclusiv de Facebook – o rețea de socializare care este considerată spațiu public. Și nu cuantumul daunelor este important, ci faptul că prin acordarea acestor daune și a cheltuielilor de judecată instanța sancționează depășirea grobiană a dreptului la liberă exprimare.
Cristina Mircea
