Interviu cu cărțile pe față despre interesele angajaților, patrimoniu și sărăcia din firmele Primăriei Piatra-Neamț

Are în subordine Direcția patrimoniu (dar nu știe ce patrimoniu are orașul, pentru că nu există un inventar), Direcția de Asistență Socială și societatea Parking și este nemulțumit de toate 3, cu mențiunea că Parking este, totuși, singura care aduce bani la primărie și nu cere. Vorbește despre Locativserv cu termenul ”desființare”, iar despre zona ”albastră” de interese personale din primărie și despre ”caracatița” internă cu dorința de a schimba lucrurile. În mai puțin de un an de când este în funcție, dacă luăm în calcul și perioada de suspendare, viceprimarul Alin Lehăduș  a avut tot felul de surprize, despre care discută deschis.

– Răspundeți de patrimoniu și nu știți ce patrimoniu mai are orașul în acest moment.

– În momentul de față primesc date pe măsura inventarierii, să zic așa. N-a existat, n-am găsit în primărie un registru al patrimoniului orașului. Am luat măsuri și a trebuit cumva să intervin imediat pentru că în momentul în care am venit în această echipă, au dispărut anumiți oameni. Iar unul dintre oamenii care au contat mult timp în administrație era directorul de patrimoniu, dl Puiu Fecic pe care nu l-am mai găsit în primărie.

– Dl. Fecic avea niște oameni în subordine, ei nu știu ce patrimoniu are orașul?

– Ei cunosc sau răspund punctual, dar nu există un inventar clar și în momentul de față am o bază de date la care am început să lucrez. Confruntându-mă cu acte și începând să semnez, am început să și identific ce înseamnă terenuri în continuarea proprietății, terenuri pentru acces, terenuri pentru subînchiriere, terenuri pentru terase sau pentru alte diverse activități. Bunuri pe care cum le administrezi și le gestionezi așa asigură un buget pentru primărie, în afară de taxele locale.. Și punctual semnând acte adiționale pentru terase și căi de acces, am început să fac o bază de date. La nivel de percepție au apărut discuții, de exemplu mi s-a spus în față ”ești mult prea tânăr ca să-mi spui ce am de făcut”. Oameni din personalul primăriei mi-au spus asta. Pentru a reuși să fiu corect în relația cu ei m-am înconjurat de fel de fel de instrumente. Am o schemă cu fiecare angajat, pe fiecare compartiment, pentru că altfel este când ai o structură de personal și știi clar. De cele mai multe ori, în ședințele mari, fiecare vorbește răspicat, sigur pe el și pare că stăpânește problematica, dar dacă analizezi vezi că efectul nu există. Ai așteptări mari, cum s-a întâmplat cu Publiservul anul acesta. Noi ne-am dorit variantă,  ne-am dorit strada Fermelor, dar fiind o echipă neperformantă sau nu bine gestionată sau din lipsă de resurse a făcut acele intervenții și altceva nu s-a mai văzut.

– Ați enumerat mai multe motive. Până la urmă Publiservul este sau nu performant?

– Nu vreau să vorbesc foarte mult despre Publiserv, nu e în subordinea mea, dar îmi doresc să devină performant.

• ”La stadion sunt spații care nu apar în edificarea construcției, neintabulate, dar cu contracte de închiriere”

– Din ceea ce povestiți se desprinde concluzia că primăria a fost un fel de sat fără câini. Adică fiecare a făcut ce a vrut dacă a vrut. Dacă nu a vrut, nu l-a întrebat nimeni.

– Exact. Păi cineva din mediul privat, un inginer de drumuri îmi spunea să-i întreb pe cei de la Publiserv dacă au dreptar de 4 metri în magazie. Și am mers acolo și n-au. Din birou poți să ai o anumită percepție: le-am asigurat bugetul și ei or să facă, dar când mergi pe teren și vezi câte nevoi sunt, te gândești că pentru a face trebuie să existe o echipă bună și utilaje. La fel și la Locativ, societatea care administrează locuințele sociale, i-am întrebat pe angajați de scule și au spus că împrumută, nu au o magazie în momentul de față.

– Apropo de locuințele sociale a existat și cred că mai există și acum un curent de opinie conform căruia trebuie să ai pile la primărie ca să obții o locuință socială.

– Primăria avea un set de criterii, îi spunea omului care este clasamentul, se votau în hotărâre de consiliu local persoanele și apoi erau trimise cu adeverință la Locativ, care le punea în posesie efectivă. N-am fost mulțumit de criterii, nu sunt mulțumit de activitate de aceea Locativul va fi desființat. Strategia este să ducem tot ce înseamnă locuințe sociale în cadrul Direcției de Asistență Socială, iar tot ce înseamnă ANL să fie administrat de un compartiment de fond locativ din cadrul Direcției de patrimoniu. Și vor trebui luate măsuri pentru a stimula locatarii din blocurile ANL să-și achiziționeze apartamentele, care sunt o gaură neagră, primăria plătește pentru administrare, intervine punctual când este nevoie și nu are niciun beneficiu, doar pierderi.

– Ați enunțat nemulțumiri – neinventarierea patrimoniului, proasta gestionare a locuințelor sociale și a parcărilor, dar care este cea mai mare mulțumire de când sunteți vice?

– Fiecare lucru care se întâmplă îmi creează satisfacții. Am o schiță clară în fiecare săptămână: Patrimoniu, DAS, Parking, și SOS Urgențe. La urgențe scriu de obicei nume de oameni. Acum am Avram de la stadion, unde cei de la poliție vor să-și mute niște lucruri,  am ANPC cu locul de joacă, Oana Radu – fostă consilieră care acum de sărbători vrea să facă o colectă de haine în mai multe puncte.

– Stadionul va mai putea fi revitalizat vreodată?

– Acolo am alte lupte de dus, sunt spații care nu apar în edificarea construcției, neintabulate, dar cu contracte de închiriere. Sper să le clarificăm, mai ales că acum este un director nou la Patrimoniu, dna Irina Știrbu, care are acel entuziasm de a face și mă bucur. Nu știu ce lupte duce în birou cu oamenii că să-i pună la treabă, dar sunt și oameni deschiși, pregătiți și dornici de muncă.

• ”Am înțeles că aici în comunitate rezistă foarte bine cumătriile, prieteniile, rudeniile, adică nu aveai loc oricât de bun ai fi fost”

– Ce vă doriți cel mai mult?

– Să facem un palat administrativ la Forum Center Mall. Toate orașele mari iau decizia de a duce cumva un pic în afară fluxul administrativ, din lipsa unui sediu compact este și multă ineficiență. Nimeni nu știe ce face Direcția de Asistență Socială, ce face Poliția Locală, ce fac societățile primăriei.

– Un palat administrativ este un proiect probabil de durată, aveți și schimbări mai mici în plan?

– Am filmat cu ajutorul consilierului Mihai Trofin toate intrările în oraș, care arată trist. M-am dus la un peisagist și la un arhitect, am vorbit cu cineva specializat pe zona asta de lumini, și sper ca la anul să avem o bucățică de buget, să venim cu stema integrată peste tot, să igienizăm, să scriem cu aceleași caractere la toate intrările ”Piatra-Neamț”. Schimbarea vine de la periferie, ne-am tot concentrat pe centru.

– Lăsați că nici centrul nu arată fabulos. Pasajul este trist, parcarea primăriei este tristă, iar  Curtea Domnească este plină de umezeală. Sunteți mulțumit de felul în care arată Curtea Domnească?

– Nu. M-am bucurat că s-au făcut pași în anii trecuți, dar este o urgență imperativă pentru mine scrierea unui nou proiect și, după ce obținem finanțarea, să fim atenți pe implementare. Eu spun clar Curtea Domnească este sufrageria orașului. De ce mereu în funcție de cum ne dorim, pe diverse interese, transformăm sufrageria ori în bucătărie, ori în garaj, ori în salon auto?

– Care este cel mai important obiectiv turistic după părerea dumneavoastră?

– În mod normal ar trebui să spun Curtea Domnească, dar eu sunt născut la Constanța, am locuit la Bacău, iar amintirile mele sunt legate de faptul că veneam la Piatra-Neamț, ne cazam în ștrand și stăteam o săptămână acolo. Eram un grup de prieteni, jucam tenis, mergeam la club, ne distram. Acum, se mai fac cazări în ștrand strict în week-end pentru că există cortul de nunți. Și nu există nici măcar o scenă fixă pentru evenimente acolo.

– Apropo de cazare, există chiar pe site-ul primăriei informații pentru turiștii care sunt ghidați spre diverse hoteluri sau pensiuni. Primăria încasează ceva pentru această reclamă?

– Nu știu exact, dar nu cred, probabil IT-istul le-a pus pe anumite criterii. În jurul primăriei fiecare și-a găsit o zonă albastră, o zonă de confort. Ăla de la urbanism lucrează cu cineva care mereu e în cărți, cei de la IT și cu cei de la comunicare au reușit într-un fel să gestioneze niște terase, adică avem niște probleme pe care trebuie să le recunoaștem și astea sunt cele de care am aflat eu, cine știe câte or fi.

– Nu-mi place cuvântul, dar ați avut senzația că în instituția asta s-a format un fel de caracatiță care funcționează foarte bine pentru bunăstarea ei și mai deloc pentru bunăstarea populației?

– Da. De aia sunt aici. Am avut multe frustrări de-a lungul timpului și am înțeles că aici în comunitate rezistă foarte bine cumătriile, prieteniile, rudeniile, adică nu aveai loc oricât de bun ai fi fost. Erai privit ca un om care vine să mănânce dintr-o resursă pe care ei, prietenii, cumătrii nu sunt dispuși să o cedeze.

– De când sunteți în funcție a fost vreo încercare nu zic de a vă mitui, dar o intervenție de genul ”Rezolvă-mi și mie asta, că poți!”?

– Da, clar. Au existat și există, dar e foarte simplu. Le spun foarte clar că nimic nu are preț mai mare decât credibilitatea. Dacă chiar se poate face și este un lucru legal, pot să dau senzația că prioritizez cumva prin disponibilitate, dar totul intră pe acest circuit foarte clar de documente, pe procedură. Dacă apar particularități, care ar vrea să ocolească anumite lucruri, le spun că dacă mă respectă sau îmi sunt prieteni nu ar pune niciodată avantajul lor propriu peste faptul că-mi pot crea mie o problemă.

– Dar că părere aveți despre percepția despre care DNA-ul ne-a dovedit că era corectă vizavi de comisionul de la 10 la 30% pe care, în general, șefii de UAT-uri îl primesc pentru realizarea unei lucrări?

– Ce bine că nu lucrez la achiziții și nu am lucrări. Dacă există această practică, asta arată că statul are încă multe, multe minusuri.

A consemnat Cristina Mircea