”Mișcare” a proprietăților în Ceahlău: ”Se vinde, se cumpără, investitori sunt din ce în ce mai mulți”

• interviu cu primarul Dumitru Coroamă, abia scăpat de datorii

Comuna Ceahlău a primit 9,44 milioane de lei din Fondul de rezervă al Guvernului și a stins, astfel, o datorie care data din 2012 și bloca, practic, orice fel de investiție importantă. Fosta administrație, de pe vremea primarului Costică Șchiopu, a obținut fonduri SAPARD pentru modernizarea unui drum comunal, dar în urma unui control OLAF s-a constatat că lucrările sunt neconforme. Sancțiunile au fost dure: fondurile și penalitățile aferente – returnate, plus interdicția de a mai accesa proiecte până la stingerea datoriilor. Odată cu deblocarea situației, primarul comunei Ceahlău, Dumitru Coroamă vorbește optimist despre planurile de viitor.

– S-a rezolvat o problemă apăsătoare. Ce aveți în minte? Care sunt primele  urgențe pentru comuna Ceahlău?

– Am stat atâția ani în imposibilitatea de a accesa fonduri europene și am avut mereu securea blocării conturilor deasupra capului, drept consecință ne-am aflat în imposibilitatea de a realiza proiecte de amploare. E prea devreme acum să vorbesc despre fonduri europene, vom vedea pe PNRR la ce ne putem încadra și pe ce strategii vor fi implementate. Deocamdată,  prin Compania Națională de Investiții, avem în plan un bazin de înot cu zonă de agrement în imediata apropiere a stațiunii Durău, avem depus pe Anghel Saligny un proiect prin care se cam închid toate străduțele din Ceahlău, prin asfaltare, lucrăm la canalizare în momentul de față, e realizată în proporție de 40%, după care o să trecem la monumente.

– Apropo de monumente, ce speranțe sunt pentru Palatul Cnejilor?

– Să vedem dacă putem accesa fonduri europene. Nu știu dacă noi ca administrație, cât parohia, care se află în procedura de clarificare a regimului de proprietate și de obținere a documentelor.

– Considerați că dacă reușiți atractivitatea zonei ar crește? Vine lumea să vadă Palatul Cnejilor chiar și așa cum e acum?

– Lumea vine, pentru că este un monument istoric. Acum să reușim să-l punem în deplina lui valoare. Un proiect de restaurare serios ar trebui să includă și biserica monument, și zidurile care se văd ca împrejmuire, și partea subterană, unde sunt niște tuneluri din piatră care ar trebui reabilitate pentru a scoate în evidență o poveste cu care să putem atrage mai mulți turiști. Mai ales că mai avem doar două bisericuțe de lemn și Mănăstirea Durău ca monumete istorice în întreaga comună.

– Referitor la turism spuneați că vă doriți ca toată comuna Ceahlău să devină un fel de extensie a stațiunii Durău și să se dezvolte. Se întâmplă acest lucru?

– Ușor, ușor, cu pași mărunți, se fac progrese. Acum este o mișcare a proprietăților, se vinde, se cumpără, investitori sunt din ce în ce mai mulți, pentru că dacă unii vor doar case de vacanță, alții vor să-și facă o afacere.

– Și dumneavostră, ca administrație, cu ce-i puteți sprijini pe cei care vor să-și facă, de exemplu, o pensiune în Ceahlău și nu în Durău?

– Îi putem racorda la utilități și le venim în sprijin cu tot ce ține de autorizații. Ne bucurăm când vine un investitor pentru că generează taxe și impozite și toate se vor regăsi în infrastructură, în confortul tuturor.

– Vorbind și despre oprtunitatea asta care vi se deschide în față de a accesa fonduri europene bănuiesc că dorința dumneavostră este de a vedea până la sfârșitul acestui mandat o creștere a nivelului de trai din toată comuna.

– Populația îmbătrânește, pe tineri i-am scăpat, au plecat la cele școli și au rămas să-și facă fiecare un rost pe unde cred dânșii că e oportun și au găsit o modalitate de a trăi mai decent. Ce să zic? Dorința noastră este să atragem cât mai mulți oameni, iar tinerii să rămână în zonă. Altfel ajungem să avem numai case de vacanță și populația noastră fiind foarte îmbătrânită, iar tinerii plecând, devenim o comunitate din ce în ce mai mică.
– Care sunt șansele de a putea atrage un investitor care să producă ceva, să activeze într-un alt domeniu decât turism? O făbricuță de procesarea laptelui, de exemplu.

– Din păcate, în zona noastră de munte creșterea animalelor a devenit o ”activitate” destul de greoaie, anevoioasă din cauza lipsei forței de muncă și a imposibilității de a înlocui munca fizică cu cea mecanizată. Crescătorii de animale încep să fie din ce în ce mai puțini, reducând efectivele sau chiar renunțând la ele, asta ducând la dispariția stânelor – locurile în care găseai o brânză făcută într-un cadru natural. Se tot discută la nivel de GAL Ceahlău despre o făbricuță de procesare a laptelui, dar marea problemă este că lumea îmbătrânește și din ce în ce mai puțini știu cum să facă un caș bun sau o urdă bună. E o meserie grea, care se face și pe ploaie și pe soare și sunt din ce în ce mai puțini doritori, lumea se îndepărtează de aceste ocupații. Viitorul este tot turismul.

A consemnat Cristina Mircea