Acum 20 de ani, satul Solca din comuna Oniceni era un cătun cu case din chirpici, aproape toate după același ”model”: două încăperi, acoperiș din carton bitumat spart pe alocuri, pereți scorojiți și crăpați, ferestre care aveau folie de plastic în loc de sticlă. Ba încă existau și bordeie, săpate pe jumătate în pământ. Mulțimea de case sărăcăcioase și de curți – unele fără garduri – în care nici măcar iarbă nu creștea, creau un peisaj care dădea impresia de loc încremenit în timp, fără șansa de a-și schimba vreodată aspectul. Astăzi, satul Solca și-a înlocuit bordeiele cu vile, gospodăriile au garduri, sunt flori la balcoane și până și casele mai modeste au tâmplărie PVC și geamuri termopan. În sat a fost construită o biserică adventistă, școala (singura instituție care exista și acum 20 de ani) este în reabilitare, iar strada principală este un furnicar de utilaje pentru că se lucrează la rețeaua de alimentare cu apă. Localnicii par să fi descoperit rețeta succesului, au devenit adventiști majoritatea, dar nu neapărat cu mult mai prietenoși decât înainte, când nu era indicat să străbați localitatea de unul singur în timpul zilei, iar noaptea în niciun caz.
Solca are acum faima locului în care trăiește cea mai mare comunitate de culegători de trufe din România. Oamenii sunt autorizați de diverse Direcții Silvice și umblă de la Botoșani, la Buzău, au câini special dresați și caută trufe prin păduri. Unii vorbesc despre asta calm și cu mulțumire de sine, alții sunt agresivi de parcă vrea cineva să le fure ”meseria” și banii.
Într-una din curți, unde pe lângă casa veche se ridică o vilă, un bărbat pașnic, între două vârste, ne-a povestit că a reușit să aibă o altfel de viață și datorită băieților lui, care au lucrat în străinătate, în construcții, dar și datorită trufelor.
”Noi avem autorizații scoase pentru Neamț, Iași și Bacău. Și nu doar în Solca sunt căutători de trufe, mai sunt oameni de prin Poiană, pe la Pietrosu care fac asta. Se câștigă și mai mult și mai puțin, depinde. Câinii sunt importanți”.
Prețul unui câine bun, ajunge și peste 2000 de euro. Cine se mulțumește cu pui și are abilitatea de a-i dresa singur, găsește în sat, la un localnic care se ocupă cu creșterea lor. Costă până în 1500 de lei exemplarul și devine bun de ”treabă” de la vârsta de 4 luni.
Orice străin care ajunge la Solca este reperat imediat și privit cu maximă suspiciune. Faptul că un localnic a ieșit cu câinii căutători de trufe la poartă n-a rămas neobservat și, în mai puțin de 3 minute, câteva femei revoltate, inclusiv una extrem de agitată, au apărut de niciunde și au început să țipe că omul este bolnav cu capul și nu știe ce vorbește: ”Da de unde trufe? Nu este nicio trufă nimic în pădure, omul a avenit de la spital, nu știe ce spune. Uite acolo casa aia cu acoperișul ruginit, acolo să te duci să vezi că nu-i nimic în oală. Eu am gândit că ai venit cu ajutoare, cu o pungă de dero, cu ceva de mâncare, că așa se vine la amărâți”.
Cristina Mircea
Da asa este sa ridicat foarte mult satul si de aici si gândul care spune că religia si educă oamenii.Dar nu se poate sa nu fie pădure fără uscatură drept dovadă cerșeala si victimizarea tot a rămas. Si din păcate si răutatea. Nu se poate ca într-o comunitate unde oamenii sunt ,,avuți ”vecinii sa nu aibă ce pune pe masa. Dar tot de aici proverbul” Țiganul cand ajunge domn spînzură întâi pe tatăsu🤷♀️
Bravo lor, tot respectul! Nu fura, nu da in cap, au știut să investească banii, pas cu pas si-au luat caini, că nu aveau puterea de la inceput!