În satul Pietrosu, din comuna Oniceni, există o fântână pe lângă poți trece liniștit fără să-ți atragă atenția neapărat. Are o cruce, este acoperită cu o o piatră veche și, când nu-i secetă, apa se scurge, printr-o țeavă care subtraversează drumul, într-un ”uluc”, cum spun localnicii.
Oamenii locului știu că fântâna a fost săpată de oștenii lui Ștefan cel Mare, după bătălia de la Podu Înalt. Legenda spune că domnitorul s-a retras, cu oștirea, pentru refacere și popas pe locul numit Șes Pietrosu, actualul teritoriu al comunei Oniceni. Acolo au tăiat pădurea, au amenajat un fort de apărare și au săpat un izvor pentru a asigura apa necesară oamenilor și cailor. Locul și izvorul au rămas cunoscute în tradiția populară sub numele de fântâna lui Ștefan cel Mare. Sub aceeași denumire s-au organizat cele 3 ediții ale sărbătorii de ziua comunei: festivalul ”La fântâna lu’ Ştefan”. Chiar dacă toți localnicii știu povestea, legenda fântânei nu este foarte cunoscută în județul Neamț și nici nu este susținută de o cercetare arheologică a zonei, care să conducă la descoperiri ce ar putea confirma legenda.
Chiar și așa, înainte de Primul Război Mondial, izvorul a fost amenajat şi a primit oficial numele de ”Fântâna lui Ştefan cel Mare”, însă construcția a fost distrusă de armata sovietică, în 1944.
Conform unui text publicat de Timpul.md, fântâna a fost reamenajată în 1970, prin grija parohiei Oniceni, realizându-se un bazin pentru captarea apei şi un foişor din lemn acoperit cu tablă pentru protejarea bazinului. În interiorul foişorului s-a montat o cruce din beton. Așa arată și acum, cu mențiunea că o placă pe care să fie scrisă, pe scurt, povestea, ar personaliza locul și ar ajuta neștiutorii să se orienteze. Iar dacă vreodată, o cercetare arheologică a Cetății de la Gâdinți, ridicată de Ștefan cel Mare, s-ar întinde și în zona Pietrosu și ar confirma popasul oștirii domnitorului, comuna Oniceni ar putea avea primul monument istoric recunoscut oficial. Dacă nu, rămâne doar legenda…E drept, una frumoasă.
Cristina Mircea
