Polițistul care a rezolvat dosarul dispariției mamă-fiică, după 15 ani: ”Am fost reclamați până la președintele României”

Răzvan Oniea , polițistul care a rezolvat dosarul dispariției Magdalenei Ursu și a fiicei sale Andreea Arhip (detalii aici), este un om calm și modest, un profesionist confirmat, care a lucrat în cele mai grele dosare de judiciar ale Poliției Neamț. Este atent la detalii, minuțios, nu se grăbește să tragă concluzii și vorbește exact atât cât îi permite o anchetă aflată încă în lucru. Are 22 de ani de poliție la activ, din care a lucrat 2 ani la ”Urmăriri”, unde se ocupa de dispariții și 9 ani la ”Omoruri”, unul dintre dosarele complicate fiind cel supranumit ”Elodia de Neamț”.

Dispariția fetiței de 5 ani și a mamei ei, care avea 24 de ani, a fost, din start suspectă. Cu atât mai mult cu cât în ziua anterioară, Magdalena apelase la autorități, inclusiv la un executor judecătoresc, ca să-și recapete copila, aflată în grija fostului ei soț. Însă ”începutul” acestui dosar a fost abia în anul 2008, la 2 ani de când cele două, mamă și fiică, au dispărut fără urmă, și tatăl Magdalenei a făcut reclamație la poliție.

”M-am întâlnit cu dosarul în 2010, când am început să lucrez la dispariții. Era Costel Asavinei șef de compartiment, lucram cu Mihai Perța, și mi-au spus amândoi: ”Dacă vrei să faci carieră, rezolvă dosarul ăsta!”. Atunci am avut și primul contact cu Antonio, un introvertit greu de deschis. Mi-a spus că sunt plecate din Germania, el le-a ajutat să iasă ilegal din țară, pentru că Statul Român le-a traumatizat, că l-a obligat să predea copilul mamei și ar fi avut o viață rea. Și alaltăieri a spus același lucru – că sunt în Germania. Surprinzător, scheletul fetiței era integru, intact, foarte bine conservat în hainele de iarnă”, a declarat comisarul șef Răzvan Oniea.

E greu să înțeleagă cineva ce mecanism și ce tip de furie răzbunătoare a declanșat în Ilie Antonio Arhip faptul că fosta lui soție a venit, cu executorul, și i-a luat fetița pe care o creștea singur de când avea 2 ani. După pronunțarea divorțului, copila a fost încredințată mamei și el a preceput, probabil, această pierdere a Andreei drept o victorie a fostei soții. N-a suportat starea de înfrângere decât câteva ore. A doua zi s-a dus la Buhuși, cu un plan bine făcut, și a convins-o pe Magdalena să meargă cu el în oraș să-i cumpere fetiței de îmbrăcat. Le-a omorât pe amândouă, dar refuză să dea declarații.

”A fost foarte greu de lucrat cu el, la fiecare interacțiune a noastră cu el a trebuit să dăm explicații și să facem rapoarte pentru că ne-a reclamat peste tot, inclusiv la președintele României că îl hărțuim și încercăm, iar și iar, să obținem date. Când fiica lui ar fi trebuit să împlinească 18 ani s-au dus colegii la el, pentru că se schimbă procedura nu mai este vorba despre un minor dispărut, și iarăși a făcut reclamații împotriva colegului meu Mihai Perța până la președintele României. El era tot timpul pe contraatac”.

În curtea lui Antonio Arhip, din Târgu Neamț, peisajul este similar ”adăpostului lui Dincă” – zeci de obiecte adunate în timp, inclusiv jucării, butoaie, țevi, lighene, lemne, pietriș, nisip, toate de-a valma. Și în toată mizeria, undeva în zona în care sunt câțiva copaci și viță de vie, un singur petec de pământ îngrijit, cu un trandafir roz, încă înflorit. Acolo, anchetatorii au găsit ”mormântul” Andreei. Reacția tatălui, când au fost descoperite rămășițele copilei a fost pe măsura atitudinii sale din ultimii 15 ani: ”Eu am cumpărat terenul acum 20 de ani, de unde să știu ce cadavre mai sunt prin toată curtea asta?”.

Ancheta este departe de punctul final. Vor urma expertiza antropologică, testele ADN care să dovedească faptul că scheletul este al Andreei Arhip și, desigur, alte investigații pentru descoperirea locului în care se află ”mormântul” Magdalenei. Dacă va fi găsit. Notabil rămâne acest prim pas, de o importanță crucială, un pas pe care cercetările nu l-ar fi făcut dacă nu ar fi existat determinarea lui Răzvan Oniea.

”Sunt mulțumit că am reușit să conving parchetul, iar parchetul la rândul lui, instanța. Am îndrăznit să fac mai mult decât mapa de dispariție. Problema este de sistem, de modul în care sunt tratate disparițiile în România și atâta timp cât nu sunt instrumente care să-i permită unui polițist să facă ceva, și tot timpul trebuie convinsă instanța să ajute și să confirme orice demers, este destul de dificil. În acest dosar a fost greu până am obținut prima informație. De acum, lucrăm cu probe. Testul ADN va dovedi că acel cadavru este al fetiței, iar Antonio Arhip e conștient de asta”.

Cristina Mircea