Generalul Nițică a învins, post-mortem, Statul Român: ”culpa procesuală aparține autorităților judiciare”

Afectat profund de cea mai neagră perioadă din viața sa, când a fost anchetat, judecat și pus la dispoziția șefului IGSU (și-a pierdut temporar funcția de șef al ISU Neamț), generalul Ioan Nițică a încetat din viață în timp ce se judeca cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Solicitase doar daune materiale pentru procesele la capătul cărora a fost achitat și niciun leu daune morale. Considerând, probabil, că banii, indiferent despre ce sumă ar fi vorba, nu ar putea compensa umilirea publică pe care a îndurat-o. Lupta în instanța civilă, pentru suma de  32.189 lei, a fost mai îndelungată decât cea din instanțele militare. Dosarul a fost înregistrat în 2018, s-a judecat la Judecătoria Piatra-Neamț, apoi la tribunal și, ulterior, la Curtea de Apel Bacău, unde s-a pronunțat hotărârea definitivă în ziua de 4 octombrie 2021, la un an și două luni de la moartea generalului Nițică, reprezentat în fața magistraților de fiul său.

• ”Organul de cercetare a dorit să demonstreze că este vinovat și l‑a trimis în judecată”

În sentința inițială este redată, pe scurt, povestea despre care mulți spun că i-a grăbit sfârșitul generalului Nițică: ”În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că, în cursul anului 2016–2017, a fost cercetat și trimis în judecată prin Rechizitoriul întocmit de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militari Iași reținându‑se în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de omisiune a sesizării, faptă prevăzută și pedepsită de art. 267 alin. (l) Cod penal.

A mai arătat că, pe tot parcursul urmăririi penale, cât și ulterior, a apelat la toate mijloacele de apărare în susținerea nevinovăției sale, cu toate că încă din faza de urmărire penală probele administrate îi erau favorabile și se impunea renunțarea la urmărirea penală, organul de cercetare a dorit să demonstreze că este vinovat și l‑a trimis în judecată. Odată cu trimiterea sa în judecată, a fost suspendat din funcția pe care o ocupa și a fost mutat de la Piatra-Neamț la București, fiind pus la dispoziție. La instanța de fond, în urma analizării probelor pe care le‑a administrat, s‑a dispus achitarea sa, în baza art. 16 ali neat l lit. b teza finală Cod procedură penală.

Această soluție a fost atacată cu apel atât de către el, cât și de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar lași, el criticând sentința sub aspectul reținerii greșite ca temei al achitării art. 16 lit. b teza finală Cod procedură penală, iar Parchetul criticând sentința instanței de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, respectiv a greșitei achitări.

Curtea Militară de Apel București a respins apelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar lași și a admis apelul său, în sensul că temeiul achitării este art. 16 lit. b teza I -a Cod procedură penală. Reclamantul a învederat că aceasta este situația de fapt care a condus la cheltuieli pe care nu le -ar fi făcut dacă nu ar fi fost cercetat și trimis în judecată. În perioada cât a fost mutat la București a făcut naveta București – Piatra Neamț săptămânal întrucât locuiește împreună cu mama sa, persoană în vârstă de 87 ani, el fiind cel care se ocupă în mod exclusiv de ea, nemaiavând alte rude care s‑ar fi putut ocupa de ea în această perioadă. A mai precizat reclamantul că aceste deplasări, cât și deplasările la termenele de judecată, au sporit consumul de carburant pentru autoturismul pe care îl posedă, cât și uzura mașinii, fiind nevoit să facă reparații survenite în urma numărului mare de kilometri parcurși. Tot în susținerea nevinovăției sale a angajat apărători, făcând cheltuieli care nu ar fi fost necesare dacă organele de anchetă și‑ar fi făcut corect datoria. După obținerea soluției de achitare a fost repus în funcție, a revenit în Piatra-Neamț a primit drepturile bănești, însă a considerat că și cheltuielile pe care le‑a făcut în mod forțat trebuie să fie suportate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor.Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și nefiind în nici unul din cazurile de exonerare a răspunderii, reclamantul a precizat că a promovat prezenta cerere pentru a fi obligat pârâtul la plata cheltuielilor pe care le‑a făcut”.

• ”Este în exclusivitate opțiunea reclamantului de a-și angaja avocați cu onorarii mari și a le plăti”

În întâmpinare, Ministerul Finanțelor a susținut că nu se poate pune problema reparării pagubei în caz de eroare judiciară, întrucât ”în speță, Nițica Ioan nu a fost condamnat definitiv și ulterior, printr‑o hotărâre definitivă, achitat, pentru a se considera că a fost o eroare judiciară, și nici privat nelegal de libertate în cursul procesului penal”. Mai mult, Ministerul Finanțelor a avut obiecțiuni la fiecare sumă:

– 193 lei, reprezentând „copiere dosar”, fără a oferi detalii în cuprinsul acțiunii și fără a depune în dovedire înscrisuri la ce dosar face referire, unde și la ce i-a folosit acea fotocopiere;

– 830 lei, reprezentând „reparații auto”. Din cuprinsul înscrisurilor anexate la cererea de chemare în judecată, rezultă în mod cert faptul că, în cauză , nu se poate vorbi de „repararea” autoturismului, ci doar de acea revizie periodică pe care o efectuează fiecare proprietar de autovehicul, pentru buna funcționare a acestuia. înscrisurile anexate reprezintă „devize” emise pentru anii 2017 și 2018 la cererea reclamantului, urmare solicitării de a schimba filtrele și uleiul mașinii pe care o deținea. Au fost efectuate doar revizii anuale la autoturismul deținut, din care nu a rezultat deteriorarea mașinii, reclamantul nefiind nevoit să repare sau să schimbe componente din cadrul acesteia;

– 9.666,21 lei, reprezentând „carburant”. În dovedirea acestei sume, nu depune bonuri fiscale, ci doar o „Situație comparativă cheltuieli carburant”, fără a detalia în acțiune ce reprezintă datele la care face referință. De asemenea, zilele menționate că fiind cele în care autoturismul era alimentat cu carburant, sunt în timpul săptămânii, nicidecum la sfârșitul acesteia pentru deplasarea la Piatra- Neamț. De asemenea, nu are relevanță în cauză detalierea ajutorului pe care îl putea acorda mamei sale, care oricum în timpul săptămânii se îngrijea singură.

– 21.500 lei, reprezentând „onorarii avocați”. De asemenea, aici este în exclusivitate opțiunea reclamantului de a-și angaja avocați cu onorarii mari și a le plăti, atunci când ajungi, în primul rând, să ceri de la M.F.P. contravaloarea unei fotocopieri de dosar sau în al doilea rând când susții că deții dovezi certe în baza cărora Parchetul trebuia să claseze dosarul și să nu îl trimită în judecată.

• ”Cheltuielile judiciare efectuate de reclamant trebuie suportate de stat”

Instanța a separat despăgubirile în două componente: costul reparațiilor auto și al carburantului, pe de o parte, și cheltuielile judiciare pe de altă parte, și a decis că doar ultima categorie rămâne în discuție: ”În ceea ce privește prima componentă, constând în despăgubiri reprezentate de costul reparațiilor auto și a carburantului, cost determinat de efectuarea de către reclamant a navetei între București și Piatra Neamț ca urmare a mutării sale la București, din cauza procesului penal, instanța consideră că astfel de cheltuieli, în măsura în care nu s-a dovedit că au fost efectuate pentru deplasarea la termenele de judecată sau, oricum, pentru deplasarea în vederea desfășurării lucrărilor din dosarul penal, nu pot fi acordate în cauză. (..) În ceea ce privește a doua componentă a acțiunii, respectiv cea care vizează cheltuielile judiciare efectuate de reclamant în dosarul penal , și anume cu plata onorariilor avocațiale, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată. Aplicând aceste norme la speța de față, instanța consideră că, de vreme ce reclamantul a fost achitat în dosarul penal pentru că fapta imputată nu este prevăzută de legea penală, neexistând o parte vătămată culpabilă, cheltuielile judiciare efectuate de reclamant constând în onorariile avocațiale în cuantum total de 21.500 lei trebuie suportate de stat, culpa procesuală aparținând autorităților judiciare”.

Din tot dispozitivul sentinței, dincolo de sume și de ironiile tăioase ale Ministerului Finanțelor, un singur lucru contează. Acea (re)confirmare tardivă: ”culpa procesuală aparține autorităților judiciare”. Dumnezeu să-l odihnească pe generalul Nițică!

Cristina Mircea