”Nu am un model absolut, să spun că vreau să fiu un al doilea cineva, dar sunt oameni pe care-i admir pentru ce au reprezentat, de la împăratul roman Aurelian, până la unul din fondatorii Reddit – Aaron Swartz. Fiecare și-a apărat principiile, chiar cu prețul vieții și asta mi se pare că denotă un om de valoare. În general oamenii mari tind să fie încăpățânați. Nu poți să realizezi ceva grandios fără să fii încăpățânat. Dacă ai fi dispus să-ți schimbi oarecum ideile sau să le alterezi cu părerile altora, n-ai reuși ce-au reușit ei. Sunt încăpățânat și curios, intransigent aș spune. De mic am fost foarte încăpățânat, dacă-mi spuneau părinții să nu fac ceva, era ca și cum ar fi deschis o a doua persoană din interiorul meu care făcea exact ceea ce i s-a spus să nu facă”.
Iancu Matei Scurtu este unul din cei 23 de elevi români care vor participa la programul „Romanian High-School Students Internship Programme 2021”, care va avea loc la CERN (Geneva, Elveția) în perioada 7-20 noiembrie 2021. Aceasta este cea mai recentă realizare a lui, care l-a readus în atenția publică după ce-a fost premiat de NASA, alături de 4 colegi cu care a construit o navă spațială, și după rezultatele remarcabile obținute la olimpiadele de matematică și astrofizică la care a participat de-a lungul anilor.
”CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară) este versiunea modernă a Bibliotecii din Alexandria pentru ceea ce înseamnă cercetarea. Domnul profesor Oniciuc mi-a spus despre program. A trebuit să fac o scrisoare de motivație în limba engleză, maxim 500 de cuvinte, a mea avea 499, și am mai avut nevoie de un videoclip de maxim 3 minute, al meu avea 2 minute 58 sau 57, în care să explic ce vreau să învăț acolo. Și am mai avut nevoie de o scrisoare de recomandare de la domnul profesor. Le-am depus pe 31 iulie ora 11, termenul era până la ora 12 și rezultatul l-am aflat peste o lună și jumătate. Părinții mei s-au bucurat mai tare decât mine”.
- ”Dorința de a deveni cea mai bună versiune a mea a apărut din eșecuri”
S-a născut pe 4 mai 2004, este singur la părinți și locuiește la Costișa. A învățat primele 8 clase la ”Spiru Haret”, un rol determinant în formarea lui având profesoara de fizică Mihaela Pîntea, iar acum este elev al Colegiului ”Petru Rareș”. Anul trecut a avut media 9,94. Dimineața se trezește la 6,30, vine cu părinții, cu mașina în oraș, iar după cursuri se duce acasă cu trenul. Nu se apucă imediat de învățat și, în general, nu-și face un plan al zilei. Uneori învață până târziu în noapte, alteori îi este destul o jumătate de oră. Are flexibilitatea care îi permite să treacă de la sport, la istorie și de la tuns iarba, la citit despre Dinastia Merovingiană. Nu s-a hotărât ce facultate va urma, mereu se imaginează altfel, dar știe sigur că-și dorește o profesie care să nu-l cufunde în rutină și să-i lase libertatea de a alege.
”Dorința de a deveni cea mai bună versiune a mea a apărut din eșecuri: un concurs ratat, o notă mai proastă, o altercație cu cineva. Dar ideea de a deveni cea mai bună versiune a mea este și ceva de acasă, mereu am fost motivat să mă îmbunătățesc. Mulțumiri foarte mari și părinților și profesorilor pentru că m-au ajutat! Relația mea cu domnul director Oniciuc nu s-a simțit ca o relație elev-profesor, este o relație de mentorat aș putea spune. Iar ai mei nu m-au obligat niciodată să învăț, m-au lăsat să fac ce-mi place. Și-mi place ca, după ce obțin ceva, să obțin și mai mult, sunt competitiv cu mine însumi, vreau să mă îmbunătățesc per ansamblu. Obișnuiam să consider fiecare întrecere, fiecare concurs ca o competiție cu altcineva, dar nu era ceva foarte productiv pentru mine. Dacă învingi acea persoană automat consideri că ți-ai îndeplinit scopul și poți să te plafonezi. Dacă-ți alegi niște ținte reale, dacă percepi fiecare întrecere ca pe o îmbunătățire, dacă devii mai bun, automat vei putea să-i întreci pe ceilalți”.
Prima pasiune a lui Iancu Matei a fost matematica. Pur și simplu i-a plăcut. Acum, la 17 ani, constată că matematica l-a ajutat să-și pun ordine în gândire. Pasiunea pentru astronomie a început cu o revistă pe care i-a cumpărat-o tatăl lui. Era o revistă pe ediții și în fiecare săptămână aștepta să vadă ce mai descoperă. Dar nu doar studiul și dorința de a ști lucruri din domenii diverse îl descriu pe Iancu Matei (apropo prenumele lui sunt alese de tatăl pasionat de istorie, Iancu de la Iancu de Hunedoara și Matei de la Matei Corvin).
”Îmi place să citesc orice, citesc relativ mult pentru vârsta mea și pentru cât se citește, în general, în ziua de azi. Așa nu mă plictisesc niciodată. Dar îmi place să știu să fac de toate, să pot fi independent. De exemplu, dacă tot trebuie să mănânc în fiecare zi, măcar să mănânc bine. Și am început să gătesc. Dacă părinții nu sunt acasă, să pot să mănânc și fără să fiu dependent de cuptorul cu microunde. Gătesc după rețete din bucătăria italiană, franceză și engleză. Fac și deserturi, dar n-am neapărat pasiuni pentru anumite preparate”.
- ”Școala n-ar trebui să fie o sperietoare, școala ar trebui să ne modeleze prin bucurie”
Deși este și un produs al școlii, nu doar al propriei curiozități care-l îndeamnă să citească de la istorie, până la nave spațiale, Iancu Matei are o viziune critică despre sistemul de învățământ: ”Există niște tipare și dacă tu nu te încadrezi în forma aia, automat trebuie să fii tăiat ca să intri fix acolo, și pierzi foarte mult. Problema este că sistemul e foarte rigid și din acest motiv foarte mulți se dezic de ideea de școală și nu-i mai acordă niciun interes. Și nu mă refer la un abandon fizic, poți să vii la școală chiar dacă ai renunțat la ea. Pur și simplu stai 6 ore ca într-o sală de așteptare, numai ca să pleci acasă. Școala nu e făcută să se muleze pe toate caracterele, e un învățământ industrial și pe foarte mulți îi afectează. Aș spune că și pe mine, dar nu sunt o victimă ca alții, care nu ar vrea să facă nimic din ceea ce se cere la școală, dar au alte calități și calitățile alea sunt înăbușite. Școala n-ar trebui să fie o sperietoare, școala ar trebui să ne modeleze prin bucurie. Eu simt bucuria pentru că am pasiuni care se intersectează cu școala, dar nu vreau să înțelegeți că am o problemă cu autoritatea, mi se pare chiar necesară, dar nu rigiditatea. Școala românească e un colos care nu poate fi schimbat deodată. Și problema este că încep să apară din ce în ce mai multe fisuri. În școală nu există doar vârfuri. Dacă te axezi doar pe vârfuri, ce faci cu ceilalți?”
Cristina Mircea
Se vede mâna Domnului Trandafir Oniciuc…Felicitări!