Agresarea activistului Tiberiu Boșutar a avut ecou de la Suceava, la ministerele și poliția din Capitală, și a antrenat opinia publică în extinderea unui curent deja existent: tot ce se taie din păduri este ilegal, mafia e consolidată și clădită cu largul concurs al silvicultorilor! Suplimentar, dar neconcretizat, unii dintre susținători lui Tiberiu Boșutar au vrut să iasă în stradă și i-au promis că-l răzbună. De preferat ar fi ca răzbunarea să rămână la nivel de intenție.
Agresiunea nu poate și nu trebuie să fie niciodată validată ca un mod de rezolvare a unei situații. Condiția noastră de ființe vorbitoare și, teoretic, inteligente, este un argument suficient pentru condamnarea unei astfel de ”soluții”. Și cvasiunanimitatea oamenilor este de acord cu acest lucru, mai puțin Tiberiu Boșutar. Pentru el, a lua bătaie ”pentru natură, pentru țară și pentru adevăr” este confirmarea că ”luptă”. În consecință, se află într-o perpetuă căutare a acestei confirmări, enunțând suspiciuni care nu se confirmă, făcând live-uri în fața unor instituții cu atribuții silvice, utilizând termenii generici de ”hoți, ticăloși, golani”, și provocând. Când a luat bătaie, se ducea spre o pădure proprietate privată, împreună cu doi jurnaliști, care voiau să filmeze un reportaj despre tăierile ilegale din România. Arborii erau marcați și se tăiau legal, dar cui îi mai pasă? Agresiunea a fost de două ori benefică pentru Boșutar. S-a oprit din leșin ca să-și facă o poză cu sângele de erou pe față și s-o posteze pe Facebook și are motive consolidate să strige că ”mafia lemnului” îl atacă în mod constant. Țara a condamnat incidentul, instituțiile s-au cutremurat, Boșutar a ajuns să discute cu oameni importanți de prin ministere, doar pentru că a luat bătaie. Probabil urmează să fie decorat sau propus în vreo funcție de unde să coordoneze lupta împotriva tăierilor ilegale, desenând triunghiuri pe o foaie A4.
mostbet mostbet az mostbet mostbet az mostbet mostbet mostbet az mostbet mostbet az mostbet azTiberiu Boșutar este simbolul eroului de carton, un fel de Șoșoacă, aparent masculin, care țipă mult și este ferm când se dovedește că a greșit: ”Eu nu-mi cer scuze față de nimeni! Mă îndrept, mă schimb, dar nu-mi cer scuze! Pentru că fiecare cuvânt pe care l-am spus, l-am spus din convingere și nu-mi cer scuze! Chiar dacă n-am dreptate, eu cu asta mă ocup! De ce să-mi cer eu scuze dacă nu se confirmă? Îs bucuros că nu se confirmă! Îl felicit pe om și mergem mai departe. Trebuie să-mi cer eu scuze că nu s-a confirmat? Ce? Am mințit? Eu am spus am suspiciunea. De ce să-mi cer eu scuze dacă am suspiciunea?”.
Rezonabil și după logica domnului Boșutar, socru de patron de firmă de prelucrarea lemnului printre altele, că tot iubește pădurea, putem avea suspiciunea că tot scandalul pe care-l face are un alt scop și anume o ascensiune de la nivel de asociația rurală, finanțată de oameni naivi care cred în această ”cauză”, la ceva mai ”guvernamental”? Putem, fără scuze! Că e doar suspiciune…Dar după atâta ”luptă” în teren, parcă ar trebui să apară și ”recompensa” nu?
În 2019, un pădurar a fost ucis. Bătut, împușcat cu propria-i armă și aruncat într-o râpă. Un hoț de lemne i-a făcut asta. Un simplu pădurar a apărat pădurea cu prețul vieții lui. Și a murit neștiut de nimeni. A durat un an până ce ancheta a găsit vinovatul. Și nu s-a cutremurat nimeni, și n-a ieșit nimeni în stradă să-l răzbune. Avea 30 de ani și 3 copii mici, care nu vor înțelege probabil niciodată. N-am văzut niciun ministru luând atitudine, n-am văzut nicio instituție luând măsuri pentru ca astfel de lucruri să nu se repete. Am văzut doar o piesă de teatru care trata, fidel, subiectul. Se numea ”Verde tăiat”. Mult mai onorabil decât ”Zero barat” dar totuși….profund nedrept.
Cristina Mircea