”Muzeul Vivant din Mănăstirea Agapia așteaptă pe cei care doresc să descopere frumusețea și profunzimea vieții monahale de odinioară și de astăzi. Aici, în complexul muzeal compus din casa monahală (ce datează de la sf. sec XVII- înc. sec. XVIII), atelierele de țesut, olărit, brutărie și casa oaspeților se oferă posibilitatea de a vedea cum se desfășoară meșteșugurile specifice și de a participa la aceste activități.
Grupurile organizate, anunțate, cu cel puțin o zi înainte, pot servi la cerere, produse de patiserie. Informații la telefon 0763930319 și 0233244848”.
Dincolo de descrierea succintă făcută de reprezentanții mănăstirii, Muzeul Vivant de la Agapia este o poveste. Casa mănăstirească, ridicată pe două nivele, adăpostește chilii austere pentru călugări, la demisol și 4 încăperi generoase, atât ca spațiu, cât și ca inventar, la nivelul superior. Totul merită cercetat, văzut, și fotografiat, întru aducere aminte și împărtășire spre alții. De la covoare, perdele, război de țesut, mobilier, candele și icoane, ștergare, lăzi de zestre (aduse la mănăstire de fetele care hotărau să se călugărească), până la sobe, oalele de lut din bucătărie, covețile de lemn sau uneltele și butoaiele din beciul casei.
Doar pentru grupurile organizate, vizita este interactivă, chiliile prind viață și turiștii pot vedea măicuțele care brodează sau țes, modelează lutul la atelierul de olărit din curte sau fac plăcinte la brutărie. Din toate aceste secvențe, se creează ”întregul” ocupațiilor mănăstirești conservate, de sute de ani, între zidurile mănăstirii. Și acum măicuțele țes covoare, pictează icoane, brodează, trăiesc cu trudă și cu ascultare, și păstrează în chiliile lor cele 3 obiecte care pot fi văzute și în muzeul vivant – crucea, rogojina și pânza neagră pentru momentul marii întâlniri cu Domnul.
Cristina Mircea
