Sediul Primăriei Bicaz este singurul simbol al regalității din județul Neamț și, în ciuda acestui statut valoros, a ajuns într-o stare deplorabilă. Primii care au responsabilități sunt chiar aleșii locali din oraș, plătiți cu salarii grase, din banii publici, ca să aibă grijă de patrimoniu, printre alte îndatoriri. Probabil că edilii din Bicaz excelează doar la ”alte îndatoriri”, pentru că de monumentul istoric Palatul Regal nu le pasă pur și simplu, deși merg la serviciu, zi de zi, chiar în fosta reședință regală, transformată în sediul de primărie cu ”amenajările” de rigoare.
Într-un interviu acordat publicației noastre, Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Neamț, spunea: ”Eu consider că cei de la Primăria Bicaz nu conștientizează importanța obiectivului în care au sediul. Și asta pleacă de la educație de la faptul că omul se detașează de anumite valori, se lasă atras în tăvălugul vieții și în jocul de interese politice, și mă refer în special la cei care sunt în administrație”.
Dacă primarul și viceprimarul de la Bicaz, precum și funcționarii responsabili de urbanism nu conștientizează importanța și valoarea monumentului în care-și au birourile, poate ar fi timpul să le atragă cineva atenția (inclusiv oamenii care i-au ales în funcții), până ce clădirea nu se dărâmă cu totul. Mai ales că nici după ce s-a prăbușit o parte din terasa din spate n-au luat niciun fel de măsură, măcar provizorie, pentru a stopa degradarea monumentului istoric.
Iar pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, primarul Nicolae Sălăgean primește o indemnizație de 97.370 de lei anual. Cel puțin atât a încasat anul trecut. La rândul lui, viceprimarul Pavel Răzvan Surdu, probabil că are o remunerație cel puțin cât a predecesorului său Nicu Butnaru – 78.000 de lei anual.
- Scurt și trist istoric
Palatul regal Bicaz a fost ridicat în 1909-1912 în timpul domniei lui Carol I, cu destinația inițială de casă de vacanță a familiei regale. În 1948, clădirea a fost naționalizată, folosită ca sediu administrativ pentru specialiștii care au construit barajul, iar în perioada 1961-1962 a devenit primărie, iar de-a lungul anilor, a fost supusă unui lung șir de ”modernizări”. Așa a fost înzestrată cu o tonă de cabluri care atârnă pe fațadă, cu un fel de cușcă de termopan, în care s-a amenajat secretariatul, cu tavane false, care au acoperit și degradat picturile originale. Peste toate, în afară de un proiect, finanțat prin granturi norvegiene, pierdut acum mulți ani de zile, din cauza consilierilor locali care n-au fost de acord, după cum susține primarul Sălăgean, administrația locală n-a făcut niciun efort să obțină fonduri pentru un proiect serios de restaurare a clădirii. Așa s-a ajuns ca acoperișul să se degradeze (plouă prin multe locuri în interior), burlanele să cedeze și ele (apa se scurge direct pe fațadă), iar terasa să se prăbușească. Și în aceste condiții, principala preocupare a primarului este să găsească o clădire în care să mute sediul primăriei, pentru că Palatul regal, nu mai oferă condițiile necesare pentru activitatea administrativă. Desigur, este nevoie de un birou spațios, luminos și sigur ca să poată lucra cineva în folosul patrimoniului orașului!
Cristina Mircea
