Satul mănăstiresc al Agapiei este un loc care merită văzut, într-o plimbare de week-end, pe ulițele înguste, străjuite de case monahale, multe pline de flori. Dintre locuințele monument istoric se detașează Casa memorială a lui Alexandru Vlahuță, locul în care scriitorul și-a petrecut o bună parte din viață, locul unde a scris și unde au crescut cele două fiice ale sale, rămase de timpuriu fără mamă.
”Vizitele sale frecvente la Agapia au început de prin anul 1890, când sora lui mai mare, Eliza, care fusese căsătorită cu un arendaș, Străjescu, de la Dobrovăț, rămasă văduvă, intră în Mănăstirea Agapia și îmbracă haina monahală sub numele de Elisabeta. Ea a cumpărat de la maica Agripina Marcoci, iconomul mănăstirii, o casă situată la sud-est față de incintă, sub poala pădurii, a cărei vechime depășește astăzi 150 de ani și care poartă amintirea întregii familii a scriitorului. La această casă s-au adăugat, în anul 1902 un pridvor spațios și două camere la parter, toate pe cheltuiala scriitorului, după cum reiese din documentele de arhivă ale mănăstirii.
La Mănăstirea Agapia s-au retras la bătrânețe și părinții scriitorului, mai întâi mama, Ecaterina, apoi tatăl, Nicolae, care au îmbrăcat și ei haina monahală sub numele de Nectarie și Elisabeta Vlahuță. Un frate mai mare al scriitorului; Mihalache, călugărindu-se și el la Mănăstire Neamț sub numele de Mardarie, la bătrânețe se retrage și acesta la Mănăstirea Agapia”, se arată în broșura de prezentare a casei memoriale.
Doar partea veche a casei Vlahuță – două camere, și pridvorul construit ulterior sunt deschise spre vizitare, astăzi. Pridvorul este, de altfel, locul în care Alexandru Vlahuță își primea prietenii – Delavrancea, Caragiale, Hașdeu, Slavici, Alexandru Philippide, Radu Rosetti, Paul Bujor și nelipsitul Nicolae Grigorescu. Camerele păstrează atmosfera în care familia scriitorului a trăit în liniștea Agapiei, multe din obiectele personale, mobilierul, sobele, lămpile, fotografii și tablouri (unele pictate de Grigorescu și de Octav Băncilă). Opera scriitorului este, de asemenea, expusă în casa memorială, dar și documente sau scrisori. În una din ele, adresată fiicei sale Margareta care aniversa 17 ani, Alexandru Vlahuță s scris: ”Să nu faci nici o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roșești. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulțumire mai deplină, ca o conștiință curată”.
Cristina Mircea
O experienta de neuitat! Multumesc, draga Cristina!