Mănăstirea Agapia, pictată dumnezeiește de Grigorescu, plină de istorie și de amplitudine, este faimoasă nu doar pentru că este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din țară, ci și pentru respectul față de tradiție. La poarta lăcașului de cult funcționează Muzeul Vivant, care redă atmosfera chiliilor vechi, în atelierele mănăstirii se țes covoare tradiționale, se pictează icoane, se brodează, se cos veșminte. Și în tot ansamblul binecuvântat și armonios, undeva între biserică și muzeul care arată impecabil, într-o curte plină de flori (cine nu știe de florile Agapiei?) a răsărit o ”construcție”, care se potrivește cu vecinătățile fix ca nuca în perete. Este un cub anost din piatră, cu funcția de lumânărar, care nu ”spune” nimic despre Agapia. E adevărat, vechile mănăstiri nu aveau astfel de ”anexe” și tocmai de aceea starețul de la Mănăstirea Bistrița s-a chinuit vreo doi ani până a găsit o formă a lumânărarului care să nu fie în dizarmonie cu ansamblul. La Agapia, probabil vreun ”specialist” a reușit să creeze un kitsch, îmbunătățit în partea din spate cu un burlan pentru scurgerea apei pluviale.
Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Neamț ne-a declarat că maica stareță de la Agapia i-a spus că are avizul Ministerului Culturii pentru construcția respectivă. Dacă Ministerul Culturii a aprobat o asemenea ”realizare” în curtea unei biserici la care Grigorescu a muncit 3 ani, înseamnă că Ministerul Culturii nu ”vede”. Și dacă nu ”vede”, cum să (re)acționeze?
Cristina Mircea